Ce observăm? Există declarată
variabila x care reține data introdusă
la executarea programului. Astfel, orice valoare citită de la tastatură se va afișa în consolă.
Rulând iar programul, puteți introduce alta!
Tocmai de aici provine numele de variabilă - deşi are un unic nume
x,
reţine diverse date, deci are
un conţinut variabil.
Care este mecanismul?
În esență, să ne imaginăm variabila
x ca pe o
"
cutiuță" aflată în memoria internă a calculatorului nostru, unde
reținem
"":
x
Definiția 1. Prin
citire se înţelege operaţia prin care calculatorul preia o dată din exterior şi o depune în memoria internă.
Pentru citire, mediul exterior va fi momentan tastatura prin intermediul instrucțiunii
input.
Definiția 2. Prin
scriere se înţelege operaţia prin care calculatorul preia o dată din memoria internă şi o depune în exterior.
Pentru scriere, mediul exterior va fi pentru moment consola cu ajutorul instrucțiunii
print.
Declararea variabilelor
În programul nostru
se declară o variabilă numită
x
care are
atribuită valoarea introdusă de utilizator (întoarsă de funcția
input).
Bineînțeles, puteam să nu solicităm intervenția utilizatorului și să o declarăm
cu o valoare direct în program. Spre exemplu, scriem semnul egal după numele variabilei și introducem valoarea dorită:
x = 47
print(x)
În acest caz, programul ar afișa de fiecare dată "
47"...
Semnul egal "
=" este un
operator de atribuire.
La crearea programelor voastre veți avea nevoie de una sau mai multe variabile care să ajute la dezvoltarea algoritmilor,
precum veți vedea
mai departe.